Astăzi am fost în casa unei familii extraordinar de veselă, primitoare și glumeață

Eu tot nu te-am iubit Și nu-mi erai în gânduri! Eu tot te-aș fi schimbat, Nu mi-au permis ale mele moravuri! În schimb, tu ai putut La alta să te duci, Poate dreptate ai avut Că vinovată tu mă faci.

Dar știi de ce nu te iubeam? În primul rând pentru-al tău suflet Sărac și putred, plin de bani, Apoi pentru-al tău prost cuget! Vorbeam cu tine ca nuca de perete! Ori te făceai că nu auzi, Ori chiar ești sec de tot, tu, măi băiete Și reproduci tot ce la alții vezi. Apoi când eu scriam vreo poezie Și ți-o puneam spre ascultare.

Tu în pământ intrai de-a ta rușine, Nu mai vorbesc de-aprecieri și laude Străini vedeau în ele sensuri, adevăruri Tu, naiba, nu știu ce vedeai Că repede fugeai prin baruri Și singure acasă ne lăsai… Dar mai ales pentru cuvintele murdare! Des înjurai chiar față de copil, Pe mine mă numeai urât fără ca rău să-ți pară Bagajul de așa cuvinte-ți este plin! Știi de ce noi nu ne potrivim? Suntem făcuți din diferite aluaturi Eu în iubire am crescut, fără mulți bani.

Tu-n loc de dragoste erai des cumpărat cu bani, palaturi E dreaptă vorba: ce sădești în om, ceea culegi Și poate nu ești vinovat și-aveai să fi om bun Dar asta-i viața, părinții nu-i alegi Știi bine! Un mare adevăr eu spun! Poate de-aveai să ai o altă educație, Erai cu sufletul curat și mare.

Dar nu cu gândul cum să-ți înmulțești bănuții Și la femeile ușoare… Ai copiat întocmai ce-ai văzut La tine acasă, la părinți, De noi frumos joc ți-ai bătut, Pe mine aveai ca să mă scoți din minți! Acum te las cu toată-a ta comoară, De Om stricat și prăpădit! Sunt sigură, deloc n-o să te doară, Căci ești sărac, defapt, și vestejit

Admin