E o perioadă din viața mea…

E o perioadă din viața mea…
Grea, foarte grea pentru mine la moment… Scriu despre asta căci mă ușurează… dacă le las în suflet, mai rău îmi fac!
Nu scriu pentru mila voastră sau a lui, conștientizez și singură că totul e pierdut!

Și nu îmi pot demonstra mândria, fiindcă pentru mine sentimentul de iubire sau ură prevalează, mă domină și îmi dictează ce să scriu! De ce să mă mint pe mine și pe voi dacă asta trăiesc la moment? Vă mint și mă mint când zâmbesc și spun că e totul bine și frumos!
E o etapă din care eu promit că voi ieși și vă rog să mă înțelegeți! Sumbră da și foarte tristă, dar e viața mea, sunt nopțile și diminețile mele. Și dacă am darul să scriu, voi scrie absolut despre tot ce simt. Când și dacă mă voi îndrăgosti, voi scrie despre miracolul iubirii, dar acum pentru mine Iubirea e doar un chin… Mulțumesc!

Primăvară frumoasă vă doresc! Mi-e totul mort pe dinăuntru, Zămbesc, dar nu mai pot spera, Că îmi va fi-nțeles cuvântul, Încerc, dar nu-l pot controla… Pahar dupa pahar și aer, Adânc în pieptul otrăvit Și simt cum inima acolo sare, De parcă cai au năvălit… Culori aprinse-n suprafață, În suflet negru spălăcit, Nu mai doresc să merg prin viață, Cu acest picior de soartă potcovit… Sunt egoistă, da aveți dreptate Și-ar trebui la față doar să mă gândesc, La mine mă gândesc când dorm pe-o parte, Iar lacrimi mă înabușesc… Și când buhnesc în plâns mi-e frica, Ce fel de mama sunt? Care având o dulce fiică, Stă azi culcată la pământ… Nu merit nici o scuză și iertare, Sunt jalnică cum mi-au mai zis, Căci am crezut mult în iubire Și am mușcat din fructul interzis… Dansez și-mi asurzesc urechea Cu cântecul meu preferat, Eu nu voi mai găsi perechea, După ce dânsul m-a lăsat… Eu nu voi mai putea deduce Care-i menirea mea în viața, Doar de un răcnet să m-apuce Și să mă strâmbe rău la față Aveți dreptate, el nu merită, Nicio secundă de suspin Și lacrima ce mă irită Când în casa noastră vin… Zâmbesc afară, mă usuc în suflet.

Mă otravesc cu tot ce-i interzis, La suprafață fruct cu miezul putred, Știu, mă distrug, prea mulți mi-ați zis! Ma tem de viitor, mi-e frică, Eu grav de suflet m-am îmbolnăvit, Dar niciodată n-am sa uit că am o fiică Nici pe cel care demult m-a părăsit…

Admin