Mesaj pentru femei. Știi de ce zâmbesc?

Știi de ce zâmbesc? Așa mă apăr De pietre ce izbesc în mine De la soartă… E-o artă! E arta de-a zâmbi Când sufletul ți-e răni, Când nu mai știi Ce ești și ce vei fi…

Mă chemi… Unde? Nu mai cred! Nu mai există ierni Știi când ele vin? Cănd mugurii se-arată Și prind la viață… Și iarna asta-și va ieși din minți! Iar va distruge roada! Se merită să mai rodim? Se merită să facem muguri Să ne vadă toți? Când tot ce-i rece fără milă ne distruge… Ești iarnă-n primăvară! Iar eu nu vreau să infloresc Ca să mă bați cu bruma iară! Nu vreau să nasc Ca să m-alungi cu pruncu-afară!

Bărbați și tați în ghilimele De promisiuni legate cu nuiele Și prunci abandonați Turbați! De bine voi turbați! Aș vrea pe-o clipă să vă transformați în matcă și să nașteți Să legănați, Să alaptați, Și să rabdați În casă să lucrați Și forma bună să ne-o demonstrați Bărbați… Nu toți, hai, nu vă supărați! Mi-am asumat menirea să vorbesc În numele multor femei Cu unul sau mai mulți copii… Ce știu și rabdă Să fie zilnic înșelate… Aloooo, femei, de ceeeee? De ce voi vreți ca să pieriți la patruzeci Sau mai devreme! Sau mai târziu! Cu sufletul mort imediat Ce ați aflat Ca v-au trădat…

Da, am răbdat! Eu recunosc, multe-am iertat Și am mascat, am modelat Să fie bine… Să nu mă-atingă gura lumii Ca mai apoi să cad acolo unde Groapa singură eu mi-am săpat Dar știți de ce? Fiindcă n-aveam arme de luptat… Luptam cu ochi închiși Și-n loc de sabie aveam nuiele Da, exact acele nuiele Cu care mă legam să tac, Să zac în neștiință… Am rupt… am explodat! Am atacat Și azi eu m-am eliberat Vreau să te-ntreb pe tine Și pe tine? Nuiaua ta mai ține?

N-a început încă să-ți taie pielea? Femeie… Femeie… De ce tu nu mai ești aceeași? Cum erai cănd te-a văzut… Puternică și liberă Pe-alocuri viperă Dar sigură… Te-ai transformat în roabă Și victimă Nu mai fi oarbă! Și minimă! Rupe nuiaua Și scuipă Tot ce-ai înghițit până acum Rugumă și scuipă!

Admin