Știu, tot ce eu voi relata acum poate părea atât de straniu,

Dar nu mai pot să mai ascund Teama și frica de-a mea mamă… Mulți dintre voi căldură ați simțit De mici copii de l-ale voastre mame, Pe mine mama niciodată nu m-a miluit, Imi arăta iubirea doar cu palme.

Batăi mai multe decât sărbători aveam, Pentru nimica toată mă bătea pe față Și peste cap, peste tot corpul bătaie eu primeam, Dacă-ncercam să-i demonstrez că sunt isteață. Copil fiind, eu repede uitam Și iar veneam să o îmbrățișez, Dar noaptea-n vise iar îmi aminteam, Cum fără vreun motiv bătaie eu primesc. Azi sunt matură, nu mai trăiesc cu mama, Dar lupt cu mine, cu sufletu-mi distrus, Sunt speriată, niciodată calmă, Frica și-n sânge mi-a pătruns.

Mă-ntreb: de ce nu am avut o mamă Ca toate celelalte, cu bunătate-n ochi? De ce în amintire-o am doar cu o vargă-n mână, Iar eu doar pedepsită în genunchi? Mi-e frică de voi putea iubi vreodată, Mi-e frică să mă bucur, să zâmbesc Ca nu cumva să fiu pe față iar lovită, Pentru un simplu: ,,Mama, te iubesc!”

Astăzi am cunoscut două surioare minunate Alexandra și Natalia cu o poveste de viață foarte dureroasă! Dar ele sunt puternice și au demonstrat asta tuturor! Toate întrebările legate de activitatea mea, surprize, poezii la comandă mi le puteți scrie și pe Instagram.

Admin