Sunt nopțile mai lungi… Noi ambii locuim într-un oraș

Sunt nopțile mai lungi… Noi ambii locuim într-un oraș Tu amintirile alungi!

Și cântărești cu ce-ai rămas… Cu ce-ai rămas, hai, spune! Plăceri pe de o parte, Iar pe de alta scrumul Dintr-o familie ce-i destrămată… Cu ce-ai rămas? Iubirea? De vină este ea Că te-ai dus de la mine? Cu-a mea iubire ce mă fac? Și amintiri ce nu mă lasă Pe tine să te scot Din suflet și din casă… Promit că am să pot! Nu poți tu cu de-a sila Cu mine să trăiești! Te-a împânzit minciuna Și farmece băbești… Adio! Rămas bun! Poate ,,La Revedere!” Pentru copilul ce acum Te strigă-n casă cu durere…

Mai odihnește-te, Pământ, de sunete, De vuiet de mașini și avioane, Mai odihnește-t, Pământ, de urlete, De oameni și sacrificate animale! Mai ia o pauză, respiră! Ajunge cât te-a muls poporul! Am transformat într-o gunoiște Natura Ah, cât de mult poate distruge omul! Poate ai obosit, Pământ, de pașii noștri, De gălăgia și mizeria din urmă, O viață de om viu nimic nu costă La forța care-o ai peste această turmă Mai odihneste-te, Pământ, de certuri Răutați și faimă… Mulți au crezut că te domină până-n ceruri, Amarnic au greșit, degrabă Vei demonstra cine-i puternic… Mai odihnește-te, Pământ, de bucium, De durere și de plânsul mamei, Mai stați copii acasă și mai faceți cruce! Rugați-vă, nu v-ați rugat cu anii! Mai odihnește-te, Pământ, de noi, Flămânzi de teritorii și războaie, Inventatori de-experimente noi, Mereu în goană după milioane… Greșeli ce au marcat un secol, Urmări pe care azi le suportăm… Nu mai reziști, Pământ, Nu mai rezistă cerul! Cum noi de tine milă nu avem… Neputincioși, defapt, în față ta, Suntem niște nimicuri speriate, Că poate tu mai tare te vei răzbuna Pentru gunoaiele împrăștiate…

Pentru cuvinte aruncate-n cer Blesteme, rugăciuni murdare, Niște furnici suntem fară puteri Micuțe-n față Măreției tale! Mai odihnește-te, Pământ, de aerul Murdar și des furat! Te-ai supărat pe noi și ai dreptate, Noi toate acestea-am meritat!

Admin